8 octombrie 2017

Potecă printre destine

A ști presupune informare. A critica e un act curaj. A ințelege e o demonstrație de înțelepciune.

----

Am mai spus-o de nenumărate ori și va trebui poate mereu să o repet : suntem unici, fiecare pe poteca lui, indiferent cu cine alegem să împărtășim experiențele noastre de zi cu zi. În mintea noastră o să fim cu adevărat singuri mereu. Viziunea pe care o avem asupra lumii e unică și ea. Dacă nu ar fi, am ajunge niste păpuși umblătoare scoase din matrițele celor care cred că știu mai bine cum stă treaba cu viața. Fiecare dintre noi la un moment-dat ne-am crezut stăpâni pe situațiile altora, convinși că avem soluțiile pentru problemele lor, încrezători că viziunea noastră asupra problemelor altora e cea mai bună pentru că, nu-i așa? O privire obiectivă e mereu mai bună decât una înțesată de alte mici gânduri zgomotoase cu care ne confruntăm mereu.

31 mai 2016

Cine-ți permite?

Mă culegi ca pe mere, 
Căzute pe iarba-nghețată.
Lovită și tristă, cu palmele grele
M-aduci înapoi la visele mele
Cu mere.

Mi-asculți cu răbdare tăcerea
Și-mi tragi cu urechea la suflet.
N-aud cum se naște iubirea
Dar îți aud râsul precum un tunet
Fără de sunet.

În brațele calde-ți durerea
Îmi pare atât de efemeră
Dar pleci , ... și când se lasă tăcerea
Revine durerea precum o holeră
Surdă precum iubirea.

De când mă iubești tu, străine?
De când mă cotrobăi prin minte?
Și cine-ți permite, iubire
Să-mi umpli chipul cu zâmbete?

Și când m-ai avut, iubite?
De când m-ai vrut și-ai tăcut?
De câte ori ai lăsat cuvinte
Să plutească-ntre noi ca un scut?

De când te iubesc ți-aș răspunde
Dar nu-mi amintesc nicidecum.
Și nici dac-aș ști nu ți-as spune
Căci dragostea-n noi se ascunde
Și-n noi va rămâne de-acum.

Dă-mi

Dă-mi dragoste
Să-ți sorb din vene
Amarul ce-ți zace
De prea mult timp
  Sub gene.

Dă-mi dorul tău ascuns
Să-l macin sub ridurile mele,
Să-l spulber, să-l pierd, să-l uiți, 
În depărtări în care nu ajungi
   La stele.

Dă-mi timpul tău o vreme
Să-l rod precum  o carie lemnul.
Să-mi lacrimi, frici, dar nu te teme,
N-am de gând să le păstrez, le-arunc
     Păstrez doar sufletul din ele.

Dă-mi tot ce ai chiar de nu crezi în mine
Nici eu nu am crezut când le-am făcut cadou,
Și-atunci când nu mai ai nimic, doar gol
O să-ți aduc aminte că te ai pe tine.

1 martie 2016

Din alte gânduri...

Nu există durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decât aceea de a se fi dăruit întreagă, trup și suflet unui bărbat nedemn de iubirea ei.
– Stefan Zweig


15 ianuarie 2016

Comparația

ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique.


Te gândești la tine ca la un produs al tuturor faptelor tale. Îți găsești fericirea în lucruri mărunte sau mari. Lucruri pe care vrei să le retrăiești în încercarea disperată de a-ți menține starea de bine. Păcat însă că unele lucruri sunt unice.

” - Vreau să  țin minte chestia asta pentru totdeauna! Defapt, sunt sigură că nu o să îmi scot chestia asta din minte niciodată! I-am spus dezlipindu-mi pentru câteva secunde ochii de la șosea.”

” - Oare cum trăiesc ceilalți oameni fără ceea ce avem noi? Te întrebi vreodată? Te gândești că poate nu e corect față de ei? Că fericirea noastră înseamnă defapt ignoranța lor? Îl aud spunându-mi cu vocea scăzută prin receptorul telefonului.”

” - Uneori mă gândesc la noi ca la ceva imposibil. Și nu pentru că am impresia că visez ci pentru că nicăieri în definiția iubirii, nimeni, din toți cei care au încercat să o descrie, NIMENI nu a simțit așa ceva.”

” - Nu mai vreau să mă chinui să înțeleg de ce. În fond, chiar nu are nici o importanță de ce noi, de ce acum, de ce așa. Cel mai important e că suntem, trăim, simțim.”

”- Oare dacă nu am mai simțit asta până acum asta înseamnă că ... că nu o să o mai simt nici de acum înainte? Mă întreb în gând cu teamă...”

Fiecare om e unic. Și aduce cu sine simțăminte unice. Experiențe unice.
De ce să compari un om cu celalalt, o experiență cu cealaltă, un sentiment cu celălalt?
Când drumurile ne duc înainte ne asumăm atât unicitatea a ceea ce urmează să trăim ci și a ceea ce am trăit cândva. Comparația e cu siguranță o idee proastă...